Scopul monitorizarii fetale antepartum este identificarea hipoxiei fetale cronice si prevenirea mortii fetale.

Hipoxia fetala cronica apare in sarcinile complicate de afectiuni hipertensive, diabet mellitus, izoimunizare in sistem Rh precum si la fetii care dezvolta restrictie de crestre intrauterina.

Tehnicile de evaluare fetala antepartum nu pot detecta episoadele de hipoxie acuta, care apar in:  prolabarea de cordon, decolarea de placenta normal inserata sau compresiune cordonului ombilcal in travaliu precum si in afara travaliului cand cantitatea de lichid amniotic este scazuta sau exista un nod adevarat de cordon.

Printre tehnicile de evauare fetala antepartum amintim:

• monitorizarea miscarilor fetale;
• testul non-stres (tns);
• scorul biofizic fetal (SBF);

Tehnicile de evaluare fetala antepartum bazate pe evaluarea fregventei cardiace fetale sunt folosite impreuna cu monitorizarea ecografica pentru predictia gradului de hipoxie fetela.

Factorii ce pot influenta monitorizarea miscarilor fetale includ:

• Obezitatea meterna;
• Medicatia folosita;
• Activitatea materna;
• Localizarea placentei;
• Hidramniosul;
• Malformatiile fetale.

Testul fetal non-stres (TNS)

TNS reprezinta o metoda cardiotocografica de evaluare a conditiei fetale implicand descrierea cantitativa si calitativa a urmatorilor parametrii:

• ritmul cardiac fetal (RCF) de baza;
• variabilitatea RCF;
• prezenta, fregventa si amplitudinea acceleratiilor (reactivitatea);
• identificarea deceleratiilor.

 

Testul fetal non-stres (TNS) – se efectueaza la indicatia medicului curant de obstetrica-ginecologie care va interpreta si rezultatul obtinut!